Fericirea nu are poveste, cum bine spunea cineva, așa că tot greul stă pe umerii nefericirii, care trebuie să ațâțe imaginația scriitorilor și să potolească setea cititorilor. Drame și tragedii de tot felul, suspine și neîmpliniri, ratări și bovarisme, toate au inspirat povești care-au construit literatura lumii. Dar parcă toate nefericirile pălesc în fața unei căsătorii care se consumă și se încheie prost. Sau uneori începe prost. Pentru că durerile și deziluziile sunt înghesuite în spațiul strâmt dintre două persoane, de multe ori între patru pereți, și asta nu poate decât să le intensifice. Pentru că durerile și deziluziile se ridică pe așteptări care implică dragoste, respect, sau măcar compasiune și toleranță. Iar când toate acestea se transformă în ură, trădare și violență căsătoria devine cel mai fierbinte cerc al iadului.

Mariajele nefericite n-au apărut de ieri, de azi. Ele au existat dintotdeauna și se întind pe tot Globul. Mai jos sunt cele mai frumoase cărți despre cele mai urâte mariaje, apropiate zilelor noastre sau vechi de-un secol și mai bine, din strălucitorul Manhattan în exuberanta Coree, trecând prin Islanda, Nigeria și India.

1. Rămâi cu mine de Ayọ̀bámi Adébáyọ̀ (traducere din limba engleză de Iulia Gorzo, Colecția musai, Editura ART, 2019)

Cu siguranță una dintre cele mai dureroase cărți pe care le-am citit în ultimii ani, Rămâi cu mine taie bucățele mici din carnea și sufletul tău și le aruncă în gura nesătulă a depresiei. „Ai observat că nu m-am putut uita la film din cauza ta.” Cam așa a început povestea lui Yejide și a lui Akin. Povestea de dragoste. A început în facultate și a evoluat firesc într-o căsătorie, cu instabilitățile politice ale Nigeriei anilor ‘80 pe fundal. În ciuda tradiției naționale și religioase, dragostea lui Akin era prea mare ca să se gândească măcar să-și mai ia o soție. Yejide era tot ce-și dorea. Dar nu la fel credeau și părinții, și rudele lui Akin, mai ales când timpul trecea și Yejide tot nu rămânea însărcinată. Cum cereau datina și onoarea familiei. Așa că Akin n-a avut încotro și a trebuit să accepte și soția adusă la ușă de mama sa. Pentru Yejide viața începe să se destrame. Pântecele începe apoi să dea rod, dar rugina îi cuprinsese deja întreg corpul, iar copiii nu vor face decât să adâncească golul. „Rămâi cu mine” este mantra prin care Yejide încearcă să-și salveze fiica și să se salveze pe sine.

2. Femeia la 1000°C de Hallgrímur Helgason (traducere din limba engleză de Ioana Miruna Voiculescu, Colecția musai, Editura ART, 2020)

Herra Björnsson e cea mai badass personaj-ă din câte cunosc. Dacă n-aș avea viața asta reală și-aș avea numai sânge ficțional, ca Herra aș vrea să fiu. Deși o să fie cam greu, că mai știu vreo 3-4 tipe care vor și ele la fel. Asta e, care pe care. Herra Björnsson nu e nici ea 100% ficțională, că-și întinde glezna goală în biografia nepoatei primului președinte al Islandei. Dar ce-a făcut Helgason cu ea e operă de artă. Și pură ficțiune. Ficțiune bună de tot. Așadar, Herra Björnsson stă într-un garaj, mai are câteva săptămâni de trăit, două cartușe de Pall Mall, un laptop și o grenadă tip „ou”, de pe vremea lui Hitler. Și-o poveste care-ți zburlește părul. Născută în Islanda, Herra călătorește prin toată lumea și-și împletește plăcerile și necazurile cu dramele celui De-al Doilea Război Mondial și cu crizele care l-au precedat și urmat. Cu un tată inițial absent și apoi prins în mrejele național-socialismului german, Herra n-a avut tocmai o imagine idilică asupra căsătoriei: „am refuzat să mă las atrasă în capcana unei căsnicii și să mă plictisesc de moarte, deși ăsta a fost de departe lucrul cel mai dificil, desigur”. Căci căsătoria a prins-o din urmă. Doar că a știut mereu să-i pună punct când lucrurile se împuțeau; mai ales când a fost vorba de colecția de Jóni islandezi, cei cu picioarele urât mirositoare.

3. Când te lovesc de Meena Kandasamy (traducere din limba engleză şi note de Roxana Tocilescu, Colecția musai, Editura ART, 2022)

Mă gândeam ce s-ar fi ales de soțul comunist-revoluționar din romanul Meenei Kandasamy dacă s-ar fi întâlnit cu Herra cea războinică. Probabil ar fi rămas fără grenadă, bucuroasă s-o înfigă în gura nenorocitului și să-i scoată cuiul. În schimb, soția-scriitoare din roman n-a avut atâta tărie. Doar a îndurat și-apoi a plecat. Patru luni de chin, vânătăi și cicatrici într-o căsnicie care părea salvatoare: „Aveam prieteni comuni. […] Părea principial, sincer şi foarte respectuos. […] Eram singură, aveam inima frântă. Nu voiam ceva frivol. Mi‑a propus să ne căsătorim. În acel moment, era tot ce voiam să aud de la un bărbat.” A urmat însă calvarul psihic: prinde-ți părul, nu te da cu ruj, nu mai pune atâta sare, spală podelele, ieși de pe Facebook, dă-mi parola de la e-mail, dă-mi telefonul. Și calvarul fizic, pavat și el pe calea revoluției marxist-leniniste-maoiste: „Căsătoria a devenit o tabără de reeducare.” Toate acestea pe fundalul unei Indii clocotitoare în care problemele femeilor erau ultimele care i-ar fi putut interesa pe funcționari, pe polițiști, pe judecători sau pe părinții ei. Când te lovesc e o carte care lovește în moalele capului și în stomac și care ne face să ne întrebăm cât de bună este cea mai bună dintre lumile posibile.

4. Vegetariana de Han Kang (traducere din limba coreeană și note de Iolanda Prodan, Colecția musai, Editura ART, 2016)

„Decizia de a mă însura cu cea mai banală femeie din lume a fost una cât se poate de firească”, mărturisește soțul lui Yeong-hye, convins că va duce o viață liniștită, fără exagerări și fără prea mari bătăi de cap. Lucrurile se schimbă însă când, în urma unui vis care o bântuie, Yeong-hye decide să devină vegetariană, aruncă toată carnea din congelator și golește frigiderul de orice urmă de produs animal. Ce-i pare soțului a fi o toană, se transformă curând într-o problemă capitală în care intervine și familia, strângând tot mai tare lațul pe care femeia îl purta la gât încă de la naștere: „ești nebună”, „tu chiar ți-ai pierdut mințile” sunt singurele cuvinte de care are parte. Coreea de Sud nu are o tradiție prea lungă a egalității dintre femei și bărbați, iar povestea lui Yeong-hye și a încercării ei de a-și obține libertatea cu prețul vieții este doar unul dintre posibilele exemple ale felului în care o societate patriarhală și ierarhizată mutilează corpuri și suflete.

5. Asasinul orb de Margaret Atwood (traducere din limba engleză și note de Lidia Grădinaru, Colecția musai, Editura ART, 2022)

Deși a făcut parte dintr-o familie înstărită (într-o perioadă în care banii și poziția socială erau extrem de importanți), Iris Chase Griffen a fost departe a de a avea o viață fericită. Iar căsătoria cu Richard Griffen, un bărbat cu 17 ani mai în vârstă, nu a putut, cu siguranță, îmbunătăți lucrurile. Un om de afaceri de succes și cu o posibilă carieră politică în față, Richard părea să fie singura șansă ca fabrica de nasturi a familiei Chase să fie salvată. Cu sacrificiul lui Iris, dar asta puțin conta, de vreme ce tatăl său, cel care a dus afacerile pe apa Sâmbetei, își dăduse deja consimțământul în favoarea căsătoriei. Au urmat ani de nefericire și trădări, doar moartea, a lor sau a celor dragi, putând aduce lumină în tenebrele unui mariaj de circumstanță. „Faptul că te-ai măritat ţi-a ferit viaţa de distrugere?” – e întrebarea rămasă fără răspuns și care pare să graviteze de-a lungul întregului roman, distins în 2000 cu Booker Prize.

6. Madame Bovary de Gustav Flaubert (traducere din limba franceză Florica Ciodaru-Courriol, Colecția ART Clasic, Editura ART, 2015)

Dacă vă întrebați de ce nu am început acest top cu Emma Bovary, femeia care ne-a învățat cum să fii nefericită în căsnicie cu talent, e pentru că între timp am descoperit niște femei care sunt nefericite cu motiv. Ok, glumă total reprobabilă, știu, dar nici Emma nu-i chiar ușă de biserică. Că bietul Charles chiar nutrea sentimente sincere pentru ea, cum se zice, încă de când a văzut-o prima dată în rochia ei albastră, mai ales că acasă îl aștepta nevastă-sa dintâi, urâtă, uscată ca o surcică și plină de coșuri. Sentimente sincere, dar complet monotone. Iar Emma voia o iubire ruptă din cărți, teatre, baluri, care să-i deschidă simțurile. Chiar dacă ar fi priceput zbaterile ei, Charles n-ar fi făcut prea multe eforturi; plus că Emma nu uitase cum își dorise să se cunune la miezul nopții, cu torțe, dar Charles s-a dat după tatăl ei, și-au avut o plicticoșenie de nuntă. La fel ca și căsnicia ce-a urmat – plată ca trotuarul. Ca și conversația bărbatului, ca și aspirațiile sau dorințele lui. Noroc cu domnul Rodolphe Boulanger că le-a mai pus sângele în mișcare. Și ca să vedeți că nici mediul și nici lumea-n general nu erau mai breze, când a apărut romanul în foileton, la finalul lui 1856, atât de tare s-au scandalizat oamenii, că l-au acuzat de obscenitate, iar lui Flaubert i s-a intentat un proces, pe care, până la urmă, l-a câștigat. Iar romanul a devenit rapid un bestseller, că știm cu toții care-i treaba cu omeneasca curiozitate. Iar treptat a devenit un longseller, ocupând un loc de cinste în panoplia literaturii universale.

7. Scurtă scrisoare pentru o lungă despărțire de Peter Handke (traducere din limba germană și postfaţă de Mariana Lăzărescu, colecția Serie de autor Peter Handke, Editura ART, 2019); Premiul Nobel pentru Literatură 2019

Ea n-are simțul timpului; lui îi dă de furcă acest simț exagerat al timpului. Ea n-are simț pentru sine; el este prea conștient de propria persoană. Ea nu are simțul banului și-al cifrelor; el este foarte calculat. Ea nu are simțul orientării în spațiu; el știe mereu unde se află. În schimb, ea avea un dezvoltat simț practic. Știa să bată cuie și să pună tapet. Dar nu a fost destul, căci el nu voia nici cuie bătute drept, nici tapet fără bule de aer. De asta a părăsit Viena, a părăsit-o pe Judith și-a plecat în America. Dar niciunul nu poate renunța atât de ușor, căci, în ciuda lucrurilor care-i despărțeau, era ceva care-i unea, chiar și violența. Și continuă să-i unească în timp ce se caută unul pe altul prin orașele și pe autostrăzile americane.: „Tot ne mai temeam unul pentru altul, iar când într-o zi am bătut-o în întuneric, îndată după aceea m-am interesat de ea, am luat-o în braţe şi am întrebat-o dacă mai trăia.” Nici chiar amenințarea cu moartea nu mai este o tragedie în caruselul care devenise viața lor.

8. În Brooklyn crește un copac de Betty Smith (traducere din limba engleză și note de Alexandra Columban, Colecția Young retro, Editura Youngart, 2019)

Francie Nolan are 11 ani și locuiește împreună cu fratele ei Neeley și părinții în Brooklyn, New York. Cu o mamă care-și rănește mâinile făcând curat prin apartamentele altora și cu un tată chelner și cântăreț, pentru că dependența de alcool nu-i permite să aibă altă slujbă, stabilă, cei doi copii sunt la limita subzistenței. Singura bucurie o au sâmbăta când reușesc să vândă resturile de zdrenţe, hârtie, metal sau cauciuc pe care le găsesc în timpul săptămânii. După ce pun deoparte banii de pușculiță cu care contribuie la întreținerea casei, Francie și Neeley își pot lua dulciuri sau jucării de câțiva cenți. Sâmbăta totul pare frumos. Doar că apoi viața revine la normal, încep greutățile și certurile părinților. Lucrurile se complică atunci când un al treilea copil vine pe lume, iar mama este nevoită să-i crească singură pe toți. În Brooklyn crește un copac e un roman autobiografic (ecranizat cu mare succes în 1945, în regia lui Elia Kazan) care ascunde multe neîmpliniri și compromisuri, dar și, ca un fir roșu, încrederea că, asemenea Copacului Paradisului care crește din beton în curtea familiei Nolan, și Francie va reuși să învingă toate barierele și să-și ia zborul spre înălțimile aspirațiilor sale.

9. Culoarea purpurie de Alice Walker (traducere din limba engleză de Iulia Gorzo, Colecția Cărți cult, Editura ART, 2015)

Culoarea purpurie i-a adus lui Alice Walker Premiul Pulitzer și a stat la baza filmului cu același nume, regizat de Steven Spielberg. Dacă răutatea umană ar avea o poveste și numai una, povestea lui Celie ar ilustra-o cu vârf și îndesat. Celie are paisprezece ani și trăiește la începutul secolului XX. Sunt vremuri grele pentru mai toată lumea, dar dacă locuiești în sudul Statelor Unite, în Georgia, și ești femeie afro-americană viața nu-i decât un șir de suferințe. Când cel care ar trebui să te apere, tatăl tău, este primul care te siluiește, singurul loc unde mai poți căuta îndurare este în ceruri. De asta îi scrie Celie scrisori lui Dumnezeu. Când este forțată să se căsătorească cu un bărbat care doar continuă tratamentului tatălui, ba chiar se năpustește și asupra surorii ei mai mici, Celie scrie în continuare, dar își dă apoi seama că Dumnezeu este atent în altă parte. Poate la frumusețea florilor purpurii de pe câmp.

10. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău de Fredrik Backman (traducere din limba suedeză de Andreea Caleman, Colecția musai, Editura ART, 2017)

Dacă mai e cineva care n-a citit Un bărbat pe nume Ove (filmul, de fapt, filmele nu se pun) îl rog să remedieze această nedreptate. Nedreptate pe care și-o face sie însuși, căci pierde minunăție de carte (ok, și filmul cu Tom Hanks poate fi un început, și Răzvan Exarhu, și Radu Paraschivescu au spus că le-a stors ceva lacrimi). Iar după ce toată lumea citește Ove, putem vorbi ca de la adevărat fan Backman la adevărat fan Backman: despre Britt-Marie. Înainte să devină regina bicarbonatului și a soluției de curățat Faxin și să salveze un oraș în Britt-Marie a fost aici, Britt-Marie era vecina antipatică din blocul unde locuiau Elsa și bunica ei, Ulrika. În timp ce bunica îi spunea fetiței de șapte ani povești fantastice, Britt-Marie era absorbită de obsesia ei pentru curățenie și bune maniere și încerca în van să înființeze o asociație de proprietari. Adâncită în nefericirea căsniciei cu Kent (nefericire de care avea să afle mai târziu), în purtatul de grijă mamei, soacrei, copiilor, Britt-Marie nu gusta de niciun fel glumele zănaticei de Ulrika, ba a și reclamat-o la poliție, ca să fie sigură că-i intră mințile în cap. Însă Ulrika n-avea niciun gând să facă asta, nu atâta timp cât trebuia să-i arate Elsei că e perfect normal să fii diferit, să nu intri în tiparele lumii și, mai ales, să nu te lași copleșită de nedreptățile ei. Care aveau să vină și n-aveau să fie ușoare. Dar bunica l-a ginit ea bine pe Kent. Se dă mare întreprinzător, când de fapt e-un mare tut. În cumințenia ei fără margini, Britt-Marie nu vede asta, sau se face că nu vede. Nici măcar desele lui călătorii, nici măcar faptul că o ignoră mai tot timpul nu-i dau de bănuit. Kent e soțul ei, Kent a iubit-o și-a așteptat-o. Nimic nu are cum să strice echilibrul ăsta. Poate doar un atac de cord și-o voce de femeie tânără.

*Top inspirat de The Guardian

Citește și Top 10 cărți despre secrete de familie.