Andrei Pleșu: „Nu există progres educațional fără modele și fără o ambianță publică sănătoasă” #3

Astăzi se vorbește mult despre educație dar, în esență, nu se schimbă mai nimic. Statisticile europene spun că suntem primii în Europa la analfabetism funcțional. Nici la învățământul superior și cercetare nu stăm prea bine. În clasamentele internaționale, universitățile românești ocupă, în general, locurile din urmă... Nu sunteți profet în țara dvs., dar sunteți o voce respectată și ascultată, un reper intelectual și moral. Ce credeți că ar trebui făcut pentru reabilitarea și modernizarea educației? Cum am putea avea o școală „ca afară“, cum se zice, ca-n Finlanda, Franța, Germania bunăoară? Sau e doar o utopie să avem asemenea aspirații?

E limpede că și în materie de educație situația este critică. Cred însă că, în această privință, „modelul“ de „afară“ nu e nici el scutit de fisuri, confuzii, incertitudini. Doar că din alte motive decât varianta autohtonă. În mare, aș spune că la noi problema este de ordinul competenței instituționale și profesionale, în vreme ce „afară“ problema este mai curând de ordin ideologic. Noi avem de recuperat o anumită tradiție, „ei“ au de ținut pasul cu un trend reformator, legat de globalizarea unei anumite „corectitudini“ politice. Noi avem ceva de regăsit și de consolidat, ei au ceva de reinventat, de reformulat, de reorientat. Nu zic că reforma noastră trebuie să facă abstracție de contextul trans-național. Dar există și riscul de a umbla la ambalaj și „acomodare“, înainte de a umbla la substanță. Discontinuitățile politice (la nivel ministerial), limitele financiare, scăderea nivelului de pregătire al unora dintre dascăli (preocupați mai curând de interesul pentru carieră decât de interesul pentru cunoaștere și pentru vocația pedagogică), noile tehnologii, adumbrirea unor deprinderi „clasice“ (cititul, de pildă, sau relația cu profesorul), toate laolaltă și multe altele sunt teme esențiale ale reașezării sistemului educațional românesc, distincte de prioritățile asumate mai spre vest...

Pe de altă parte, ne confruntăm cu o criză globală a ideii de „educație“, provocată de două „noutăți“: A. Explozia digitalizării și B. Cenzura trans-culturală. Să le luăm pe rând.

Ne confruntăm cu o criză globală a ideii de „educație“, provocată de două „noutăți“: A. Explozia digitalizării și B. Cenzura trans-culturală.

Articolul integral poate fi citit în numărul 20-21/Septembrie-Octombrie 2021 al revistei Tribuna Învățământului.